Pregatiri actiune Umanitara LROC Craciun 2014

Am ajuns intr-un final ieri acasa, dupa cateva zile pline de aventura, placere si bucurie, in care mi-am dat seama ca sunt inconjurat de oameni cu suflet mare, oameni dornici sa ajute necontenit, oameni plini de veselie si de voie buna. Au fost si perioade tensionante, unde imi cer scuze in mod public fata de toti colegii care m-au suportat si cand am tipat sau chiar cand am iesit in decor verbal. Mii de scuze inca o data. A iesit bine intr-un final, am razbit cu totii prin mormanele de haine donate de apropiatii si prietenii nostri, de catre necunoscuti dornici sa ajute, am impartit cu bunatate in suflet fiecare pachet de faina, de malai sau de un alt sortiment, pus cu grija de acasa pentru acesti oameni greu incercati. Am trait pe propiile picioare unii dintre noi sau pe proriile rotii altii mai curajosi drumurile ce despart civilizatia de izolare, drumurile care sunt strabatute de catre acestia pentru a trai, pentru a se alimenta.
Este greu de crezut in ce conditii traiesc acesti oameni, iar in unele cazuri stau si ma intreb daca au avut unde depozita tot ce le-am dus noi.
Desi nu sunt un bun scriitor nici poate un bun povestitor insa imi face o mare placere sa va impartasesc aceste ganduri ale mele, pentru ca m-am simtiti atat de bine fiind alaturi de voi la acesta actiune, asa comunist cum imi ziceau unii ca sunt, asa poate jignind uneori prin stilul de a vorbi sau cu privirea pe altii, sper din tot sufletul sa intelegeti ca au fost toate acestea doar din dorinta de a reusii din dorinta de a fi bine si efortul sa nu fie in zadar.
Va multumesc inca o data celor care ati fost alaturi de noi fie acolo in aceste zile, fie ca ati donat sub orice forma, chiar si celor care si-au dorit sa ramana anonimi. Puteti sa fiti siguri ca viata in universul lor s-a schimbat cu putin mai bine, mai ales ca ne-am respectat promisiunea si ne-am intors la ei.


Va multumesc

S-auzim de bine

Pentru cei care nu au FB, cateva cuvinte de la Luminita:

"Se spune că cea mai frumoasă sărbătoare a anului este Crăciunul-este o sarbatoare a bucuriei si a fericirii. Recitesc cu mare drag scrisoarea lui Alexandru Vlahuta catre fiica sa Margareta....”...Sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire NU...”. Minunata pilda ce ar putea fi un bun îndrumator pentru fiecare dintre noi.
Abia m-am intors dintr-o calatorie care a parut un vis. Am trait o experienta fantastica. O calatorie pe care am sa o “povestesc” in câteva fotografii făcute aleatoriu, acolo unde le-am putut face. Desigur… cele mai interesante momente au fost cele în care, din păcate, n-am putut avea puterea de a fotografia. N-am făcut multe fotografii pentru că, spre deosebire de călătoriile de vacanta pe care voiam să le imortalizez , acum îmi ajung emoțiile şi memorarea pe retina ochiului sau undeva acolo adanc in inima.
Intre timp, va pot impartasi inca o data credinta ca Dumnezeu m-a dus in preajma unor oameni frumoşi pe dinăuntru, în primul rând, oameni care au vocaţia construcţiei nu a distrugerii, care în loc să critice, vin cu propuneri, altruisti si care considera ca cel mai bun exemplu, poate fi exemplul personal. Oameni care au răbdarea proiectelor lungi, au valori morale şi care trec la fapte si nu raman la stadiul de vorbe.
Prima oprire a fost in satul Gresia. In ciuda drumurilor de primitivism pe care l-am descoperit in aceasta calatorie şi a unei simplităţi a vieții care se confundă cu arhaismul, am trait bucurii inconsurabile. Nu există cuvinte care să descrie bucuria care a cuprins sufletele batranilor si ale copiilor, lacrimile lor şi zâmbetele curate ilustrând cel mai bine emoţiile prin care treceau, cand au vazut la poarta 10 masini de teren si 20 de oameni carand saci cu alimente, haine si jucarii. Binecuvantarea lor si multumirile le-am simtit tot drumul spre casa. Acolo in mijlocul dealurilor, in preajma lor, in casele in care painea este pe masa doar duminica, in care dulciurile sunt un lux, si gazul lampant este o mare valoare, nu mai ai repere orare, nu mai exista Greenwich, nu mai exista vieti separate. Povestile adevarate de viata te captiveaza cu totul.
Ceea ce ne marcheaza destinul, ce devine reper in bilantul existentei noastre, nu sunt nici topurile profesionale, nici izbanzile materiale, nici macar distinctiile si onorurile care ne desavarsesc cartea de vizita, ci sunt oamenii si intamplarile dupa care nimic nu mai este cum fusese pana atunci.
Aceste dovezi calde de omenie, cu daruri materiale si de suflet, imi vor ramane in memorie toata viata. Membrilor Clubului LandRover - initiatorul acestui proiect de suflet, le multumesc si le doresc ca Dumnezeu sa le intoarca inzecit bucuriile pe care le-au trait oamenii carora le-am trecut pragul.
Am invatat din propriul meu parcurs in lume ca binele este rasplatit! Sa vi se intoarca!
Sarbatori Indumnezeite!"

S-auzim de bine

Don Presidente sau Don Profesore,puneti si pe forumul celalat ceva informatii despre actiune....a ramas in coada de peste acolo,fara finalizare!