Concediu 2013

Acum vreo 2 saptamani (intr-o marti) plec in concediu. Fara vreo destinatie anume, doar cu loc de campare in Sebes la rudele sotiei. Pozele vor sosi ulterior (dupa strangere, catalogare si redimensionare) momentan aveti doar povestirea.
Ne punem in miscare spre Valea Oltului, masina super revizuita, refacuta pana la ultimul surub, in stare super buna (inca ma mai minunez ca a devenit mai silentioasa ca inainte) si undeva dupa Dealul Negru aud obisnuitul sonor al unui bec din bord. Bing, bing, ma uit in bord, galben pe ACE. Zic o fi prins niste mizerie (de unde, nu stiu ca doar am traversat autostrada pe soare torid) si merg mai departe fara sa opresc. In 2 minute se transforma in rosu. Opresc pe dreapta si ma dau jos. Pasajul dreapta fata al rotii fata plin de ulei, ridic capota, lichidul servo din vas ACE aproape inexistent. OK curge lichid, dar pe unde? Pornesc motorul si pana ajung in fata ii spun sotiei sa-l inchida de urgenta. Unul din racordurile flexibile de inalta presiune la amortizorul de ACE fisurat rau. Cateva telefoane, multa banda adeziva, completat cu lichid servo si rapid (totusi mai incet la curbe) spre Rm. Valcea (25 km) la Gabi Regep la service Ford poate reusesc acolo sa repar racordul. Vorbesc cu baietii de acolo care ma directioneaza catre un service de motostivuitoare la vreo 2 km spre intrarea in oras. Ajung in curtea omului, il intreb daca poate sa repare, zice da, dar trebuie sa dau jos toata conducta pentru a folosi masina de sertizat racorduri. Ma apuc de treaba, consultanta on-line la telefon cum sa desfac conducta din blocul de valve, ma ajuta si omul de acolo si in 2,5 ore apuc sa desfac si repus la loc amandoua conductele de inalta presiune (daca tot eram sub masina le-am facut pe amandoua).
Planul de drum catre Sebes era sa mergem pe Transalpina de la Novaci in sus. Pe GPS, cand am plecat din Bucuresti, imi spuneam ca ajungem la orele 20. Asa am ajuns pe Valea Oltului (tot completand ulei de servo din 50 in 50 km) tot la ora 20.
Asta a fost singura problema tehnica pe care am avut-o tot concediul.
Urmeaza.

OK. A2a zi plecam spre Alba Iulia sa vizitam cetatea. Vreme super buna de vizitat (putin innorat si vreo 25 grade). Super renovata, super curat, enooorma, muzeul Unirii gratis (doar in acea zi), sambata si duminica se schimba garda si se trag salve de tun, o gramada cafenele si berarii in interior, "intr-un cuvant" un edificiu istoric reconstruit pe baze occidentale pentru turism. Chiar mi-a placut. Detalii mai multe gasiti pe net. Poze urmeaza.
Ziua 3.
Planificam (cu rudele Simonei) sa mergem pe Transalpina in sens invers pana pe varful Urdele, apoi inapoi la barajul Oasa sa mergem pe partea cealalta a lacului Oasa spre Luncile Prigoanei si Poarta Raiului, cu coborare in Cugir si spre Sebes pe DN Deva-Sebes. Vremea nu prea ne-a fost prielnica. Ploaie pe Transalpina de la Obarsie pana pe varf (acolo nu, dar innourat), si ploaie torentiala la coborarea in Cugir. Cateva amanunte: Cum Transalpina este in acest moment un drum asfaltat (chiar buna asfaltul) a devenit si un furnicar pentru orice masina nepregatita de mers la altitudine, sofer de duminica, tarani care pun avariile in drum doar ca sa umple o sticla de apa de al izvor, initiative private in comert - un cioban si-a tranformat saivanul in salon cu mese lungi si banci unde se serveste mamaliga cu branza si smantana (mi-a placut omul pentru ca a disciplinat turistii in asa hal incat faceau coada pentru un loc liber la masa), etc.
Dar surpriza zilei a fost drumul catre Luncile Prigoanei cu intrare in Poarta Raiului si apoi coborarea in Cugir. Traseu de forestier pana la Poarta Raiului. Aici la poalele masivului Sureanu cineva a facut un hotel de 4 stele (nu glumesc, chiar 4 stele si adevarate). https://www.facebook.com/pages/Sf-Petru-Hotel/240361249431184 . Super zona, super conditii, poate vom face vreo intalnire pe aici vreodata pentru ca avem de toate. Am luat pranzul la acest hotel. Chiar am facut si o expresie (cum afara poua). "Am trecut prin luncile prigoanei pana aici, am batut la poarta raiului si ne-a rapuns Sf Ilie".
Dupa siesta de pranz ne apucam sa coboram spre Cugir. In stanga DJ705, in dreapta DJ704, la distante destul de mari. Pana acolo nimic. Localnicii nu sunt din zona. Gasim un forestier intre cele doua si mergem pe el cu speranta ca se v-a apropia de unul din cele drumuri. Si mergem, si mergem, coborare, urcare, drumul se ingusteaza din ce in ce mai mult, pe GPS aceeasi distanta fata de cele 2 DJ. Ajungem la o intersectie slab vizibila. Drept sau stanga in sus. Mergem pe jos vreo cateva sute metrii si constatam ca cel din stanga este mult mai ingust dacat cel din fata care totusi cobora. Asa ca dai inainte cu tupeu. Tupeu care era doar al meu, sotia era cam alba ca varul si nu inceta sa-mi spuna ca ea se da jos din masina. Ce mai incolo si incoace. Coborare pe albie de fost rau (acum rau pentru ploua torential), pe pietre, bolovani pe alocuri, coborare cu aliura de ravena dreapta-stanga de latime atat cat sa pot intra cu masina. Vreo 3/4 de ora. Mi-e mi-a placut mult, dar ati inteles ca voi veni singur la intalnirea de toamna. Ajungem intr-o poiana enorma unde eram zeci de drumuri si o stana. Batem la stana si in spatele ei vedem o Frontera cu simexi. De aici a fost lejer pana in Cugir (unde am intrat exact intre cele doua drumuri judetene). Pacat ca GPS-ul meu nu inregistreaza trakuri, la un moment dat am vazut intr-un copac (dar am tacut din gura) o panglica de KTM, dar cred ca am coborat pe o urcare de enduro spre Sureanu. Ok am ajuns cu bine (si exact la apus) in Sebes.
Ziua 4 relache, table la umbra nucului din gradina, degustat lichori bahice, gratare arzand si colesterol cat cuprinde.
Ziua 5 urmeaza.

Ziua 5 s-a desfasurat destul de repede. M-am intalnit cu Pitonu care statea la Orastie si am mers la Sarmisegetuza Regia, apoi fetele au propus o trecere pe la Manastirea Prislop. Ce am retinut din acea zi au fost: ghidul gratuit promis in biletul platit la Sarmisegetuza nu a mai venit din cauza ploii, gulasul si placintele mancate la pensiunea Daniel's (http://www.complexdaniels.ro/despre_noi.html), ipostazele de Heckle si Jeckle (eu si Pitonu) stand pe bancuta din gradina manastirii in asteptarea fetelor care vizitau complexul.
La sfarsitul zilei planuim o iesire pentru a doua zi luandu-ne dupa aceasta stire http://adevarul.ro/locale/alba-iulia/weekend-mocanita-traseul-abrud-cimpeni-muntii-apuseni-1_520a2354c7b855ff56d2c914/index.html# care nu are nimic in comun cu realitatea (o sa vedeti din poze).
Ziua 6
Dis de dimineata (ora 10) plecam din Orastie spre Abrud prin Geoagiu pe DJ 705D pana la Zlatna, apo pe DN74 pana la Abrud. Am ajuns in gara (asa zisa) exact la 11.45, cat sa apucam sa luam bilete si sa ocupam ultimul vagon al mocanitei. Biletele pe site costa 25 ron dus-intors, atat ne-a spus si conductorul la care am platit, dar pe ele este tiparit pretul de 15 ron (am vazut ulterior). Si incepe aventura......
Peisaje mirifice, atmosfera degajata, turisti straini cam 50% din ocupanti, traseul aflam ca are cam 15 km, se parcurge cam intr-o ora, intre Abrud, Gura Rosiei (un sat al Rosiei Montane) si Campeni.
Ajungem la intrarea in Gura Rosiei. E, aici, dragi colegi, va rog sa va aduceti aminte de copilarie cand va uitati la televizorul alb negru si vedeati un film western (au existat chiar si pe vremea impuscatului). Un film western din acelea in care un tren plin cu yankei este atacat de indieni calare pe cai totul fiind filmat din mers. In cazul nostru: tren=mocanita, yankei=noi, indieni=banuiti cine sunt, cai=nu mai existau. In momentul cand am intrat in localitate, zeci de "indieni" au navalit pe vagoane, locomotiva, pe sus, pe laterale, de la mare la mic, de la tanar la batran toti agatati de ce puteau sa prinda pentru o plimbare cu "trenu care trece rar pe la ei". Curtile lor sunt la 15 cm de calea ferata de o parte si de alta (practic si-au facut curtea in jurul caii ferate). Luati pe nepregatite "yankeii" strangeau haine, aparate foto, camere video si orice era lasat la voia intamplarii prin vagoane. Nu a durat mult, cam 1-1,5 km dar parcursi cu viteza pasului de om. La iesire din localitate conductorul a oprit trenul si, ca si cum nu s-a intamplat nimic, toti "indienii" s-au dat jos si au pornit perpedes spre casele lor. Daca spunea cineva in Abrud ca vom avea asa "surprize" nu cred ca se plateau atatea bilete.
Ne continuam drumul spre Campeni, unde este capat de linie, locomotiva ocoleste trenul si din ultimul vagon noi am devenit primul. Funingine, aburi si vapori de apa, ne asteptau pe drumul de intoarcere. Dar cel mai mult ne gandeam la cei 1-1,5 km parcursi la pas. Culmea este ca la intoarcere entuziasmul "indienilor" nu a mai fost asa de mare. Chiar am primit si un "Buna ziua" la intrarea in vagon a unei fete de "indian". Cam asta a fost aventura noastra in "westul salbatic".
Ne-am intors pe DN prin Deva, Orastie, Sebes.
Cam astea au fost "intamplarile" interesante de la munte.
Urmeaza Delta si poze.

discovery4x4 a scris: ce ciuda imi e ca nu am stiut ca treci prin zona....zlatna,abrud si campeni...veneam si eu sa vad noul tau Disco 2

Or sa mai fie ocazii.
Si pozele promise.

Inca poze.

Inca poze.

Si Delta.